Există foarte multe definiții ale psihoterapiei pentru ca, in momentul de față, există și foarte multe curente și abordari în psihoterapie. Cea mai clară și simplă definiție este aceea ca psihoterapia este o relație interpersonală intenționată utilizată de un psihoterapeut cu formare de specialitate cu scopul de a ajuta un pacient privitor la problemele sale de viață.
În psihoterapie se utilizează o gamă largă de tehnici, dar indiferent de tehnicile utilizate, se consideră (Dafinoiu,I, 2000) că cel mai important element în psihoterapie la ora actuală este relația terapeutică - factor comun în toate orientările terapeutice. Relația terapeutică spre deosebire de relația dintre pacient si medic, nu este o relație inegală (pacientul are o boală, iar medicul are leacul). In psihoterapie pacientul aduce atât dificultatea cu care se confruntă cât și resursele necesare rezolvării acesteia, rolul psihoterapeutului fiind acela de a-l face conștient de resursele pe care le deține. Deci, in psihoterapie, relația este de cooperare, psihoterapeutul si clientul acționează ca o echipă, clientul fiind implicat activ in procesul lui de vindecare.
Psihoterapeutul deține, într-adevăr, tehnicile și cunoștințele necesare, însă clientul este cel care își cunoaște și își înțelege cel mai bine dificultatea, chiar dacă nu este, de cele mai multe ori, conștient de acest lucru. Și tot pacientul este cel care știe cel mai bine ce are nevoie chiar dacă incă nu știe că stie ... și, incă o dată, rolul esențial al psihoterapeutului este de a-l face conștient pe client de ceea ce știe dar încă nu știe ca știe.
În abordarea psihoterapeutică se pleacă de la premisa ca omul din fața psihologului deține tot ceea ce are nevoie pentru a face față dificultații cu care se confruntă la un moment dat sau, cel puțin, tot ceea ce are nevoie pentru a dezvolta abilități în acest sens. Metaforic vorbind, clientul aflat in impas este similar unui om care se uită de prea aproape la un tablou, văzând detaliile dar pierzând viziunea de ansamblu. Doar când te îndepărtezi de tablou poți observa întregul și poți pătrunde adevăratul înțeles al respectivei opere de artă. Psihoterapeutul este cel care se uită de la o distanță obiectivă și îi impartășește aceasta viziune clientului. Sigur ca este necesar ca și psihoterapeutul să se apropie pentru a putea ințelege detaliile, păstrându-și totodată și imaginea de ansamblu. Astfel, tot ce are nevoie clientul se află acolo, în el, psihoterapeutul nu face decât sa îi prezinte tabloul din mai multe unghiuri de vedere.