Ingrijirea Escarelor

Tratamentele pentru escare includ schimbarea regulată a pozițiilor, folosirea unei saltele speciale și pansamente special concepute care ajută la vindecare. Uneori este necesară intervenția chirurgicală. Escarele sau ulcerațiile de decubit sunt leziuni ale pielii rezultate în urma presiunii prelungite care se pune asupra acelor zone. Escarele se dezvoltă mai ales pe pielea care acoperă zonele osoase, precum șoldurile, gleznele sau călcâiele. Persoanele care au risc crescut de a dezvolta escare sunt cele care au boli incapacitante, care le impun să rămână multă vreme întinși în pat sau să stea nemișcați pe un fotoliu.

Cum se tratează escarele

1. Schimbarea poziției: Mișcarea și schimbarea regulată a poziției ajută la atenuarea presiunii asupra escarelor deja formate. De asemenea, ajută la prevenirea formării altor ulcerații de decubit. Medicul poate face recomandări legat de cât de des trebuie să vă deplaseze sau să fie mutată persoana cu escare, dacă nu poate face acest lucru singură (unele persoane ar putea avea nevoie să fie mutate la fiecare 15 minute, altele doar o dată la 2-4 ore).
2. De asemenea, medicul va instrui pacientul sau familia acestuia să aibă în vedere pozițiile corecte de ședere și culcare; cum se poate ajusta poziția de ședere și de culcare; despre cum ar trebui sprijinite picioarele pentru a scăpa de presiunea pe călcâie.
3. Un potențial echipament special de care pacientul ar putea să se folosească.
4. Folosirea unei saltele și a unor perne speciale.
5. Persoanelor care sunt cu risc să dezvolte escare și celor care au deja ulcerații minore, li se poate recomanda o saltea dinamică. Dacă este vorba deja de o escară mai gravă, persoana afectată va avea nevoie de ceva puțin mai profesional, cum ar fi o saltea conectată la o pompă care oferă un flux constant de aer în saltea. De asemenea, există unele perne de spumă sau de redistribuire a presiunii care ar putea fi de ajutor.
6. Utiizarea unor pansamente.
7. Pansamentele special concepute pot fi utilizate pentru a proteja escarele, dar și pentru a accelera procesul de vindecare. Acestea includ pansamente cu alginat (sunt fabricate din alge marine și conțin sodiu și calciu, despre care se știe că grăbesc procesul de vindecare), pansamente hidrocoloide (conțin un gel care încurajează regenerarea celulară din zona escarei, păstrând în același timp uscată pielea sănătoasă din jurul escarelor), dar și alte tipuri de pansament, cum ar fi spume, pelicule, hidrofibre, geluri și pansamente antimicrobiene sau antibiotice. Pansamentele cu tifon nu sunt recomandate nici pentru prevenirea și nici pentru tratarea ulcerațiilor de decubit.
8. Aplicarea unor creme sau unguente.
9. Nu sunt recomandate de obicei creme și unguente antiseptice sau antimicrobiene (antibiotice) pentru tratarea escarelor, însă cremele cu efect de barieră pot fi necesare pentru a proteja pielea deteriorată sau iritată.
10. Administrarea de antibiotice: Antibioticele pot fi prescrise de medic pentru a trata o escară infectată sau dacă persoana suferă de o infecție gravă, cum ar fi sepsisul, o infecție bacteriană a țesuturilor de sub piele sau o infecție a oaselor (osteomielită).
11. Adoptarea unei diete adecvate.
12. O alimentație sănătoasă, echilibrată, care conține suficiente proteine și o varietate largă de vitamine și minerale poate grăbi procesul de vindecare a escarelor. De asemenea, este important să se consume multe lichide (apă, apă cu lămâie, ceai de plante, supe de legume) pentru a evita deshidratarea, deoarece aceasta poate încetini procesul de vindecare.
13. Indepărtarea țesutului deteriorat (debridare): Uneori poate fi necesară îndepărtarea țesutului mort al ulcerației de decubit pentru a vindeca aria respectivă, procedură cunoscută sub numele de debridare. Dacă există o cantitate mică de țesut mort, aceasta poate fi îndepărtată folosind pansamente special concepute. Cantitățile mai mari de țesut mort pot fi îndepărtate folosind jeturi de apă de înaltă presiune, ultrasunete, bisturiul sau forcepsul. Trebuie folosit un anestezic local pentru a amorți zona, astfel încât debridarea (dacă nu este tratată cu un pansament) să nu provoace dureri.