În sens larg, pansamentul reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor care realizează protecţia unui ţesut sau organ faţă de acţiunea agresivă a diverşilor agenţi, iar în sens restrâns pansamentul chirurgical este actul prin care se realizează şi se menţine asepsia unei plăgi, în scopul cicatrizării ei.
Faza inflamatorie (durează in medie 7 zile pentru plăgile curate sau cele cu contaminare minimă): factori implicaţi în declanşarea sa: conţinut celular deversat, resturi celulare, structuri extracelulare şi elemente vasculare rupte; detritusul de la nivelul plăgii va activa coagularea: aceasta debutează cu vasoconstricţie şi hemostază primară, al cărei produs final este un cheag temporar format din plachete agregate; ulterior se produce eliberare de tromboplastina tisulară (PF 3), ADP (stimulează agregarea plachetară), serotonina (vasoconstrictor in cantitati mici) şi tromboxan A 2 (vasoconstricţie şi favorizare a agregării plachetare); acestea, împreună cu factorii plasmatici ai coagulării, vor iniţia şi definitiva hemostaza definitivă cu formarea trombusului ferm de fibrin; vasoconstricţia iniţială durează doar câteva secunde-minute şi determină „albirea” plăgii proaspete; este urmată de vasodilataţie a venulelor mici (diametru ≤ 24 μm) care dă plăgii un aspect eritematos; vasodilatatia se datorează eliberării în cursul desfăşurării proceselor inflamatorii locale de histamină, kalikreină, bradikinină; datorită vasodilataţiei trec în plagă leucocite, complement (activat pe cale alternativă) şi fluid; consecutiv se produce edem şi se iniţiază fagocitoza de către polimorfonucleare şi macrofage.
Faza migratorie (fibroblastică) este susţinută de apariţia unor celule cu rol în curăţirea plăgii şi în cicatrizare: pe masură ce inflamaţia diminuează,macrofagele încep să predomine faţa de poli-morfonucleare, care au viaţă scurtă; ele sunt atrase încă din faza anterioară prin chemotactismul declanşat de toxinele bacteriene, produşii de distrucţie tisulară, etc.; după activare, macrofagele curăţă plaga şi eliberează peste 100 de produşi necesari vindecării plăgii (prostaglandina E 2, leucotriene, fibronectine, complement, complex interleukine-citokine, radicali liberi de oxigen, enzime lizozomale, factori de creştere si de angiogeneza, etc.); activitatea macrofagelor la nivelul plăgii este influenţată de gradientul de oxigen; trebuie de asemenea menţionat faptul că unele macrofage devin mobile, constituind în primele 2 ore prima linie de apărare împotriva infecţiei; fibroblastii (consideraţi „calul de tracţiune al vindecării plăgii”): migrează la nivelul plăgii şi încep procesul de cicatrizare ce se va dezvolta în cadrul fazei proliferative; procesul de cicatrizare este dependent de factorii de creştere produşi de trombocite sau de macrofage ce stimulează direct fibroblastul, cât şi de prezenţa vaselor de neoformaţie; apariţia acestora din urmă este stimulată de hipoxie şi de WAF (wound angiogenesis factor); epiteliul marginal începe să migreze deasupra plăgii chiar din primele ore după producerea leziunii, având ca substrat o pronunţată creştere a mitozelor la nivelul celulelor bazale.
Faza proliferativă (colagenică) (se desfăşoară în zilele 7-42): factorul iniţial de rezistenţă al plăgii este fibrina, ulterior fibroblastii producând colagen, aminoglicani şi elastină; rezistenţa cicatricei este în continuă creştere; miofibroblastii (derivaţi din fibroblastii migraţi iniţial în plagă) se multiplică şi încep contracţia plăgii (mişcare centripetă a marginilor plăgii ce are ca rezultat acoperirea defectului tegumentar; poate realiza acoperiri în defecte tegumentare de până la 10-15 cm distanţă; durează câteva săptămâni sau până se ating marginile plăgii); producţia crescută de colagen în plagă continuă 3 săptămâni, după care revine la normal; miofibroblastii (derivaţi din fibroblastii migraţi iniţial în plagă) se multiplică şi încep contracţia plăgii (mişcare centripetă a marginilor plăgii ce are ca rezultat acoperirea defectului tegumentar; poate realiza acoperiri în defecte tegumentare de până la 10-15 cm distanţă; durează câteva săptămâni sau până se ating marginile plăgii); producţia crescută de colagen în plagă continuă 3 săptămâni, după care revine la normal.
Faza de remodelare a plăgii: la aproximativ 3 săptămâni de la leziune plaga este în cea mai mare parte vindecată şi cicatricea este formată; la 6 săptămâni rezistenţa cicatricei reprezintă în medie 9% din cea a ţesutului iniţial (recuperare mai rapidă în cazul suturilor intestinale, mai lentă in cazul suturilor cu tensiune); remodelarea cicatricei poate dura ani şi se face prin reaşezarea colagenului după liniile de forţă.
Răspunsul inflamator este un mecanism de protecţie care are drept scop neutralizarea şi distrugerea agenţilor toxici din plagă şi restabilirea hemostazei tisulare. Există mai mulţi indicatori ai infecţiei care includ următoarele semne clasice: eritem localizat; durere localizată; caldură localizată; celulita; edem; abces secreţii vascoase purulente; ţesut de granulaţie friabil sângerand, în ciuda manevrelor şi a materialelor atraumatice folosite durerea devine continuă şi se accentuează miros neplăcut. Factorii complementari sunt foarte utili cand semnele clasice nu sunt prezente dar există suspiciunea unei infecţii. Confirmarea infecţiei se realizează prin cultura din plaga şi antibiograma. Cultura din plagă, urmată de antibiogramă este esenţială! Investigaţie complementară: serologia. Hemoleucograma, proteina C reactivă (CRP), aceasta fiind o proteină care nu există în sânge în condiţii normale, dar este prezentă în diferite condiţii de inflamaţie acută şi de existent a necrozei.
Odată stabilit diagnosticul de infecţie, se iniţiază tratamentul conform antibiogramei, având în vedere prioritizarea reducerii infecţiei cu germeni multipli. Este foarte important tratamentul holistic, terapia principală fiind antibioterapia pe cale generală, la care se adaugă terapia locală cu pansament cu argint cu rol în reducerea încărcării bacteriene în plagă.